Cărți pe care le-am iubit

  • Ioana Popa
Featured image

Bedros Horasangian a acceptat să dezvăluie, pentru BookMag, lista cărţilor sale de suflet. Un material din care veţi învăţa iubirea de lectură şi dorul pentru o carte demult lăsată din mână.

"Cărțile pe care le-am iubit de-a lungul vieții au fost mereu altele. Regretatul Alexandru Paleologu – Conu Alecu pentru cei apropiați – spunea cîndva că la bătrânețe rămîi cu Biblia și Televizorul. Mă rog, este o opinie strict personală, chiar dacă am rezerve pentru aplicarea formulei, știindu-l pe Conu Alecu mereu viu și proaspăt în preajma fetelor în floare de toate vîrstele. Passons!


Puștan fiind, am iubit foarte tare Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe. Povestea acestui marinar ajuns de unul singur pe o insulă în largul Oceanului Pacific,  unde reușește să supraviețuiască peste 25 de ani, pînă este salvat. Am aflat mult mai tîrziu că romanul este bazat pe o poveste reală. Chiar dacă nu ar fi fost așa, senzația de autentic a fost și a rămas intactă. Ca idee, ar merita să recitesc cartea. Exemplarul meu de atunci era de culoare albăstruie și apăruse în colecția BPT.


Peste ceva ani, l-am descoperit pe Camus. Tot în BPT, două volume. Unu-i cu Străinul și Ciuma, marile lui romane, celălalt, Exilul și împărăția, povestiri. Ani în șir am întors aceste două volume pe toate părțile. Cu Camus sunt și acum în relații excelente, un prieten mi-a adus recent de la Paris volumul IV din ediția de opere din Pleiade, scoasă de Gallimard, ce cuprinde articole, eseuri, conferințe și discursurile de la Stockholm, texte puțin circulate. Ce mai, o bijuterie! Mă rog, asta pentru cine nu juisează la savantlîcurile Aurorei Liiceanu și memoriile Mihaelei Rădulescu. Că tot suntem la început de martie și suntem forțați de calendar să gingășim reprezentantele sexului moale. Cică, nici vorbă de moliciune, ele duc lumea înainte.


Dar să revenim la cărți. O altă carte dragă mie a fost și a rămas Povestiri și schițe de Cehov. Unde găsisem Doamna cu cățelul, o teribilă poveste de dragoste care m-a impresionat și atunci și acum și tot timpul. Cehov a pătruns cu delicatețe, dar adînc și fără ezitări, mult dincolo de epiderma subțire și înșelătoare a ceea ce numim viață. Dacă nu aveți timp de citit povestirea, vă recomnad filmul cu titlu omonim, în care joacă Alexei Batalov și Iia Savvina, o actriță de o gingășie rară. Batalov era un fel de Paul Newman sau Pitt Brad al rușilor din anii 60. Regizorul filmului, sper să nu greșesc, Iasha Heifetz. În volum, Doamna cu cățelul cred că a fost reeditat recent la Polirom. Camus și Cehov rămîn pentru mine niște mari iubiri. Chiar dacă nepoata unei vecine, dulcică ea și cu ochi vulpești, ofta din greu la numele lui Cehov, că e cam sec. Hm, nu am avut ocazia s-o contrazic virulent, dar n-au intrat zilele în sac.


Dacă ani în șir m-am învîrtit în zona asta, după 1989 am citit multe cărți la care nu am avut acces cînd trebuia. Că este vorba de lucrări de istorie, politologie, filozofie sau, de ce nu, pornografie. Henry Miller a fost considerat ani în șir un autor licențios. I-am citit și eu cărțile cu pasaje libertine, să zicem așa, dar am dat și de ceva foarte special. Colosul din Maroussi este o carte despre Grecia, greci și grecitate. Despre viață, moarte, dragoste – nici măcar un sărut în toată cartea, atenție! – despre bucuria de a trăi. Este aici întreg soarele negru al Mediteranei de care pomenea Camus – alt mare iubitor de soare și Sud – sunt acolo toate gîndurile și ideile ce au făcut marea filosofie presocratică. O carte pe care o iubesc foarte tare de doar doi ani.


Alt autor mare și tare este Hemingway. Cel cu Bătrânul și marea, dar mai are cîteva cărți extra – nu cele care l-au făcut popular precum Adio arme! sau Pentru cine bat clopotele ci cîteva cu apăsat iz autobiografic. Cea mai tare carte a lui Hemingway a fost viața lui. Descopăr, cu toul întîmplător, Cagir în aceste săptămîni, o monografie splendidă dedicată lui Papa Hem. Scrisă de Fernanda Pivano, o scriitoare și traducătoare italiană, fostă iubită a lui Pavese și prietenă ulterior cu Papa Hem – căruia i-a tradus niște cărți. Povestea vieții lui Hemingway este tulburătaore. Nu doar prin exotismul și aventurile ei, ci prin intensitatea ei, bucuria de a trăi. Fiecare clipă. Fără Biblie și televizor. Mare și tare Hemingway ăsta! O carte a lui despre coride și Spania se numește Moartea la amiază. El a murit în zorii zilei. S-a împușcat!


Cam atît, aș bea ceva acum, dar n-am whisky în casă. Nu te poți gîndi la Papa Hem cu bere sau vin".

Sursa: BookMag

Acum ne găsiţi şi pe Facebook, la adresa: http://www.facebook.com/centruldecarteindaco

«Articolul anterior Articolul următor»