Întreprinderea individuală nu are calitate de persoană juridică și, prin urmare, nu poate răspunde penal

  • Av. Mădălina Moceanu
Featured image

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate".

Prin Încheierea de şedinţă din data de 16.10.2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.570/87/2014 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare ÎCCJ), în temeiul art. 475 şi art. 476 alin. 1 din Codul de procedură penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate".

Ce a decis ÎCCJ în cazul sesizării mai sus menţionate ?

ÎCCJ a decis prin Decizia nr. 1/13.01.2016 că: (…)întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din Codul penal.

Decizia ÎCCJ nr. 1/13.01.2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.138/23.02.2016  și menţionăm faptul că, de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, adică de la data de 23.02.2016, a devenit obligatorie, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Cum a argumentat în esență ÎCCJ decizia respectivă ?

(...)Dată fiind modalitatea concretă de formulare a întrebării prealabile prin încheierea de sesizare, rezolvarea problemei de drept a răspunderii penale a întreprinderii individuale implică un examen juridic plasat în două coordonate distincte, dar interdependente:

a) o primă evaluare, prealabilă, are ca obiect noţiunea de "persoană juridică" în înţelesul art. 135 din Codul penal[i] şi măsura în care existenţa personalităţii juridice a unei entităţi colective sau unipersonale este sau nu o condiţie obligatorie pentru ca aceasta să poată avea calitatea de subiect activ al unei infracţiuni prevăzute de norma penală.

O atare evaluare se impune întrucât, conceptual, prin însăşi întrebarea preliminară adresată ÎCCJ, instanţa de trimitere (Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală) pleacă de la premisa că personalitatea juridică nu ar fi o componentă definitorie a calităţii de persoană juridică, cea din urmă putând exista, ca regulă, şi în absenţa celei dintâi;

b) într-o perspectivă subsecventă se impune clarificarea regimului juridic al întreprinderii individuale şi a măsurii în care o atare formă de organizare poate fi calificată "persoană juridică", în înţelesul art. 135 din Codul penal.

a1). (...) pot avea calitatea de persoană juridică atât acele forme de organizare care, deşi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 187 din Codul civil[ii], sunt recunoscute în mod expres de legiuitor ca persoane juridice, după cum pot avea o astfel de calitate şi entităţi legal înfiinţate, care îndeplinesc toate elementele constitutive ale unei persoane juridice, fără a li se recunoaşte însă în mod explicit, neechivoc, acest statut, prin acte normative (altele decât Codul civil).

În schimb (...) nu poate avea calitatea de persoană juridică o entitate căreia, şi în ipoteza întrunirii cumulative a elementelor constitutive prevăzute de art. 187 din Codul civil, legiuitorul îi refuză expres, în termeni neechivoci, recunoaşterea calităţii de persoană juridică.

a2). (...) ICCJ notează că, în ceea ce priveşte raportul dintre noţiunea de "persoană juridică" şi aceea de "personalitate juridică", deşi, terminologic, cele două concepte nu se suprapun, se află însă într-o relaţie de condiţionare reciprocă.

Dacă persoana juridică este acea formă de organizare înfiinţată conform legii, titulară de drepturi şi obligaţii proprii, personalitatea juridică semnifică, în schimb, rezultatul procedeului tehnico-juridic prin care o persoană juridică este înfiinţată şi recunoscută ca veritabil subiect de drept, distinct de persoanele fizice ce o compun (...).

Personalitatea juridică este, prin urmare, cea care conferă unei entităţi calitatea de subiect de drept distinct, drepturi şi obligaţii proprii, dar şi responsabilitate juridică proprie.

În acest context se poate conchide (...) că o persoană juridică este, prin ipoteză, o entitate dotată întotdeauna cu personalitate juridică.

a3). (....) absenţa personalităţii juridice a subiectului de drept semnifică, în materie penală, inaptitudinea acestuia de a se implica ab initio, în nume propriu, în raporturile penale de conformare, de a-şi asuma proprio nomine obligaţiile ce îi revin în acest tip de raporturi şi, implicit, de a suporta, în caz de încălcare a acelor obligaţii, toate consecinţele penale ale faptelor sale.

Cerinţa existenţei personalităţii juridice ca premisă pentru angajarea răspunderii penale a entităţilor colective în condiţiile art. 135 din Codul penal a fost subliniată, de altfel, expressis verbis în chiar expunerea de motive la Legea nr. 286/2009. În secţiunea a 2-a pct. 2.38 a acestui document s-a precizat că "în reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se fundamentează această răspundere în concepţia Codului penal în vigoare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006", afirmându-se explicit că "a fost menţinută cerinţa existenţei personalităţii juridice ca premisă pentru angajarea răspunderii penale a entităţilor colective"(...).

(...)În doctrina şi jurisprudenţa anterioară datei de 01.10.2011 nu au existat, de altfel, controverse asupra obligativităţii existenţei personalităţii juridice a subiectului activ al unei infracţiuni, admiţându-se că o atare personalitate este o condiţie a răspunderii penale a persoanei juridice.

Ca atare, în absenţa unor modificări terminologice de substanţă în dispoziţiile actelor normative subsecvente, privitoare la "persoana juridică" şi la statutul său, precum şi a intenţiei neechivoc exprimate de legiuitorul penal actual, o interpretare diferită a dispoziţiilor art. 135 din Codul penal sub aspectul înţelesului acestei noţiuni este lipsită de suport juridic.

b.1) În a doua coordonată de analiză necesară pentru clarificarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării se impune a se determina dacă întreprinderea individuală, în reglementarea în vigoare, poate fi considerată persoană juridică, numai în caz afirmativ existând posibilitatea subsecventă a tragerii sale la răspundere penală.

Regimul acestui tip de întreprindere este consacrat normativ în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25.04.2008).

Ordonanţa defineşte explicit termenii şi expresiile pe care le utilizează în cuprinsul său, rezultând inter alia, potrivit art. 2 lit. g), că întreprinderea individuală semnifică "întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică".

Prin "întreprindere economică" se înţelege, potrivit art. 2 lit. f) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, "activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege", iar noţiunea de "întreprinzător" semnifică, conform art. 2 lit. e), "persoana fizică care organizează o întreprindere economică".

Afirmând explicit că întreprinderea individuală este o formă de activitate economică, lipsită de personalitate juridică, legiuitorul a exclus, aşadar, o posibilă includere a acestui tip de activitate în sfera persoanelor juridice.

(...)întreprinderea individuală nu constituie o persoană juridică recunoscută de lege, în înţelesul art. 188 teza I din Codul civil, urmând a se evalua şi dacă, în pofida exprimării legiuitorului, o atare formă de organizare ar putea fi considerată, totuşi, o persoană juridică în sensul tezei a II-a a normei civile[iii].

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor integrate în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că nu sunt întrunite, în cazul întreprinderii individuale, cele trei elemente constitutive ale persoanei juridice prevăzute de art. 187 din Codul civil(.....).

(.....) se poate concluziona că întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică în înţelesul normelor Codului civil şi nu poate fi, în sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispoziţiilor legislaţiei penale.

În acest context normativ rezultă că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condiţiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi şi obligaţii proprii în condiţiile prevăzute de art. 188 din Codul civil. Nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din Codul penal (....).



[i] Art. 135 din Codul penal- Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice

(1) Persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

(2) Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte."

[ii] Potrivit art. 187 din Codul civil, orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general."

[iii]  Art. 188 din Codul civil - Calitatea de persoană juridică

Sunt persoane juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187."


Despre Autor:

Mădălina Moceanu - Avocat Baroul Bucureşti

Specialist cu o experienţă de peste 17 ani în domeniul dreptului. Autoare/coautoare de cărţi de specialitate în domeniul dreptului: drept comercial/dreptul afacerilor, dreptul muncii, drept civil, drept administrativ, drept penal, drept imobiliar, insolvenţa comercială etc.


«Articolul anterior Articolul următor»